Vine-o vreme când tăcerea infinită se destramă
Când mai cauti adăpost pentru vise fără vamă;
Si te-ntrebi ce oare, s-a întâmplat cu fericirea,
Unde, când si cum se sfârseste nemurirea.


Vine-o vreme peste toate, când se-adună si socoate,
Când mai cauti, nestiut, adevărul printre fapte;
Si te-ntrebi cine oare si cum a gresit,
Unde, când si cum peste iluzii ai păsit.


Vine-o vreme când, cu teamă, nepăsarea nu te lasă,
Când mai cauti, vietii tale, adevărul ce te apasă;
Si te-ntrebi, atunci mirat, care-i rostul pe pământ,
Unde, când si cum te-ai pierdut în vănt.



8 septembrie 1998