Sevele picură în firave nervuri
de galben, de ruginiu,
de o părere de verde,
pe sub urme galactice de melci,
în impulsuri quasi-isoelectrice,
respirații filigramate
rădăcină-la-frunză,
ca într-o resuscitare tardivă
a amintirii genelor tale
- cernute curcubee…
Cum altfel aș putea povesti
despre acest astăzi, al meu,
unic moștenitor
al unui ieri, al nostru,
acum, pe tărâmul unde aninarea
a renăscut în zbor de Icar
sub sărutul blând
-ca o adiere dulceagă-
al ultimei toamne ?