E o aplecare
spre portile albe
ale bucuriei,
iar sufletul ti-e plin
de nedumeriri incilcite,
de zile
facute ghem si aruncate
neglijent,
intr-un colt de viata
-fara dimineti si seri-
-doar zile.

E o aplecare
spre fericirea absoluta, rotunda, perfecta,
rastignita pe coordonatele ireversibilului-
sufletul ti-e plin
de aprilie pe incepute,
iar ochii
dau drumul uimirii
fara noima.