Îngerul spune ceva despre o lume străină
Îl strig îl fac om îl vreau om ca și mine
Rugăciunea e verbul palid țintuit într-o mână
Dezlegarea la poem a poemului vine

E scandalos uneori e urât și e rău
Poetul mușcă din rimă și scuipă
Lumea ce vine și pleacă spre sângele tău
Peste lumea din mine se apleacă și... uită

Încerc odată poemul la pește...și plâng
Ca și când de acum viața s-ar vinde la metru
Iată! Pluta zvâcnește se duce-n adânc
Din apă-n cârlig agățat Sfântu* Petru

Nu se măsoară îmi zice și NU
Și nu se mai cheamă la oaste străinii
Verbul rugat a murit în preziua lui TU
La groapă l-au dus hămesiți numai câinii

Chem peștii cei mari din ape să vină
Sfântul de înger de Petru și cheia
Dar de acolo nu se arată decât o lumină
Ce-o ține-ncuiată încă-nlăuntru femeia

Hei! Caut un înger căzut și îl chem
Să vină să scoatem din lemn și la sapă
Poemul acesta-nșeuat și-necat în blestem
Departe de locul de unde Isus mai bea apă

Așa că te rog să nu mă mai chemi
Prin lumea lui Nu atât de străină
Verbul a murit însă de mâine și ieri
Stăm singuri la masa de taină, la cină