Ritmic,
printre stâncile netede,
neliniștita mare
pulsând...

Tristă
întindere solitară,
zaci părăsită,
iar gerul ucigător
este al tău
unic tovarăș
în acest timp...
care nu-i al tău.
Și... această asurzitoare tăcere,
care urlă,
sufocând
muzica vieții tale...!