Trecute spaime m-au incoltit asta noapte
Aruncind neimpliniri, furii, bucurii si umbre
Laolalta in groapa de gunoi a sufletului
Am ajuns gunoier de amintiri rascolind intruna
Gramajoarele, mormanele, muntii de ginduri
Ce sunt, au fost sau ar fi putut sa fie.
Uneori mai gasesc cite un colier de soapte,
E-adevarat, rupt, cu ceva litere lipsa
Alteori un evantai de sarutari si-mbratisari patimase,
Si, uneori, caiete de minciuni tandre de care mi-e sila.
As vrea sa ma iert dar nu pot.
Ma hranesc cu gunoiul amintirilor
Sapind ca un sobolan printre resturi
De clipe frumoase, de femei frumoase,
De vise frumoase.
Sap cu disperare incercind sa gasesc
In adincul gropii de gunoi
O clipa de uitare in care sa ma scufund
Sa dorm, sa visez, sa surid si sa mor.