Te-ai nascut dintr-o samanta uitata, dintr-o coaja de ou
In urma germinatiei cosmice.
Din materie si neant,
Din tot si nimic,
Din samanta ce zgaraiase si se infipsese
in peretii virginali ai unei gauri negre.

Te-ai ridicat ascultand muzica sferelor
si ai prins viata!
Ai unit in palmele zbarcite Universul
Si ironic, l-ai pus in miscare...

Din scrotul Timpului ai plamadit seminte
Si le-ai aruncat cu sarcasm in piatra stearpa.
Au crescut...

Din firele de iarba
Ai tesut "patul lui Procust"
Si l-ai pus pe om sa se intinda...
Cata bestialitate, caci a ramas fara o coasta
Si asa, ai dat nastere antagonismului...

Ai ridicat degetul si cu sange ai atins pantecele femeii
Astfel, au aparut constiinte misterioase si lipsite de luciditate,
Sunt copiii tai!

Priveste, muritorule, spre mucusul timpului ce se scurge,
Rosteste cuvinte si da viata putreziciunii,
Aminteste-ti o clipa de iubirea celesta,
Eternizeaza motivul "carpe diem",
Forteaza-ti destinul!