Sunt
Cu un înger mai puțin în portmoneu.
Iar din blocul vecin
Se zbiară a bucurie; strada absoarbe totul.
În apartament gândacii striviți pe gresia cu motive florale
Au intrat în putrefacție.
(din boxe în surdină se aude
Smashin Pumpkins – Mellon Collie & the infinite sadness)
Þânțarii ciocnesc în cinstea lor cupele;
Sângele se prelinge pe palmă și ceafă,
Sudoarea spală totul.
Fiecare picătură de aer te sufocă.
Corpul mi se lipește de mine,
De mobilă,
De existență, de agonie, de icoane.
Jegul devine din ce în ce mai gelatinos
Fremătând la încheietura degetelor,
În timp ce
Stiloul scuipă carcase de cuvinte.
Ideile se prăbușesc în foaie
Subjugate de monotonia dictată de ornic.
Femeia de sub carnea și oasele mele închide ochii
Și gâfâie plictisită „Mai tare! Mai tare!”
Șergându-mă
Cu țâțele ei pe bust de transpirație și ceară topită.
Ventilatorul filtrează
Aceleași izuri de moleșeală, de sete,
De vomă.
Luna scutură razele-i gălbui
printr-o firidă peste trupurile noastre încolăcite sub cearceafuri.

Și totul
Pradă buchetului de șampanie trezită
Și-al îngerilor ce-și caută partenerul.

(9-iunie-2003)