Ne-am despartit demult,
De prea mult timp,
Dar parca te iubesc
Si-acuma.
Incerc sa-ti aud glasul –
A amutit.
Sa-ti modelez chipul
As vrea,
Dar n-am cu ce
Lucra,
Iar degetele-au împietrit
În aer.
Da, te-am uitat...
Pacat…
Atâta te-am iubit,
Nici n-ai sa stii
Vreodata !
Cât m-ai iubit,
N-oi sti-o
Niciodata !
Da, a fost acum mult timp,
Prea mult chiar,
Dar parca te iubesc
Si-acuma.
Privesc de la fereastra mea
Cum vin si pleaca
Anotimpurile
Si nici nu stii tu
Cât as vrea
Sa fie toamn-acum,
Sa fim din nou
Doar amândoi,
Doar tu si eu
Si nimeni,
Sa ne plimbam
Prin parc
Tinându-ne de mâna,
Sa ne scaldam în stele,
Sa ne topim în luna,
S-adunam frunze
Si sa spunem
Prostii de-ndragostiti,
Dar niciodata
Sa n-apara
Si pentru noi
O toamna.
Ne-am despartit, într-adevar,
Când crivatulul pornea ;
Si pentru ce ?
Nici nu mai stiu
Ce rost avea...
Si a trecut mult timp,
Poate prea mult,
Dar,
Mi-e teama ca privind acum
Toamna la geam,
Te iubesc
Iar.