Cap compas: L.A.
Longitudine: Astăzi spre ieri.
Latitudine: Liberul Arbitru.
Avem cu toți în față harta destinului. Priviți!
Iar și iar, la bras, pe râul Eden la vale,
încă mai căutăm floarea cea rară a încrederii.
Dar este în deșert! Totul dragul meu, totul…
Căci luciul stiletului ițit din noaptea
faldurilor senatoriale ale prieteniei noastre,
nu este – constat cu durere – soarele ce răsare.
Este doar rana adâncă din trup de suflet
așternut la picioarele tale neobosite și prăfuite.
Doar o privire am mai aruncat peste umăr,
o privire ca un pieptăne ce întocmește cărare pe mijloc,
un abis avortat – din senin – între noi.
Aș fi putut să ridic pânzele spre Insula Liberului Arbitru
( aș fi putut, să știi ! )
să te uit, să mă uit, să ne uit…
Am ales însă…la schimb, plaja noastră de ieri
cu nisip auriu cu bobul ud de sincer
și am născocit adânc, tot, cu penelul pasului,
urme adăugate cu margini în curcubee,
cu prima mână întinsă spre tine – acolo jos,
cu a doua mână încleștată pe junghiul dintre coaste – acolo sus,
căci să știi, încă mai locuiesc în L.A.
în cu totul alt cartier decât credeai tu.
Îți mai aduci aminte…prietene?