Caderi impuse de urgia farmecului...
avans asupra soarelui,
imi inchid ochii obositi de simplu,
de concret,de amagire!
Ploi reci se abat asupra imaginatiei
rupandu-ma de realul pe care viata
il investeste in mine,
si pe care,cu cea mai mare placere,
l-as arunca la norii decazuti
din ingeri.
Si astfel visele mi se transforma
in cosmarul irealizabil al inceputului;
al unui sfarsit mostenit de-atatea
uragane ale superficialului din mine;
al prezentului pe care suferinta inchina
ca pe pietrele altarului nimicul
totului...pentru a mai saruta
muritorul din mine.