Doi ani de veșnicie se află între noi
Pare o nimica toată când privești înapoi
Dar acum totul s-a schimbat, e greu
Căci tu nu ai mai fost a mea, nici eu al tău!

..............................................

În trecut mă cheamă al iubirii glas ușor
Și te văd din nou în visul meu de-amor
Cât te iubeam atunci tu chip de înger
Al meu suflet ce era al tău albastru cer
Te prețuiam mai mult decât pe mine însumi
Trăiam departe, dar aveam aceleași visuri!
Și timpul nost’ trecea, pierdut e el acuma
Căci pentru tine iubirea mea ți-a fost totuna!
Plângând eu nu credeam minciuna ta
Speram ca un nebun, dar visul meu era aievea!
Și a venit și ziua aceea, a apărut uitarea
Eu am lăsat în urmă chipul tău și amăgirea!

..............................................

Potrivnic soartei a fost să ne găsim din nou
Ca două triste lacrimi în oceanul viitor
Eu ți-am umplut din nou al gândului izvor
Tu mă doreai, dar eu priveam nemuritor!
Îți aduceai aminte, de dragostea nevinovată
Ce sufletele-a doi copii, nutreau odată.
Acum tu-ai plâns cu lacrimi a ta soartă
Ci eu priveam nepăsător la tine fată!
Grăindu-ți adevărul, tu îmi cereai iertare
Dar sufletu-mi era de piatră înțepătoare!
Uimit am fost de-a ta simțire pentru noi
Într-adevăr păcat, că au trecut, cu anii doi!

30 iunie 2003