I

daca as aduna toate sufletele de pe lumea asta
as putea sa le inchid intr-o sticla,
etans. si ar mai ramane si loc,
pentru sine.


II


urc o scara, apoi o cobor si
imi dau seama ca de fapt nu e altceva
decat simpla tensiune de a fi.


III


intre mine si acest cilindru se afla
o leguma,
nefiarta,
neagra,
semnul vorbirii.


IV


m-am atasat de un cutit, evident cu doua taisuri,
si cred ca-l iubesc;
m-am atasat de o piulita care a provocat un tragic incendiu
si cred ca totusi o iubesc;
m-am atasat de o priza care se crede intr-un fel agent secret,
si cred ca m-am indragostit de ea;
m-am atasat de o strada presarata cu dinti,
si cred ca o iubesc.


V


inselaciune, talharie intr-un dulap vechi,
pozele incandescente ale trupului meu rasinmormantat,
paini infasurate in tifoane,
lacrimi colosale si diforme ce mentin distanta dintre pamant si soare,
caracatite neobisnuit de prietenoase,
tipatul meu atat de personal,
regulile lor transpirate la misto,
inselaciune.