un norisor zapacit
luat de vant si dus usor, usor,
pe data s-a indragostit
de un alt nor.
sa vezi amor si-mbratisare...
(vazduhul devenit decor, spre vest a si rosit usor)
si s-au iubit cam cat o clipa
desprinsa dintr-un infinit
si de atata drag, de-atat frumos
un strop de clipa chiar au stralucit!!!
(nestiutorii isi faceau semne pe piept
de la dreapta la stanga unii;
ceilalti erau catolici.
protestantii asteptau ploaia intr-alta parte).
de multa frumusete, belsug de bunatate
n-au mai privit sarmanii spre ceasul
care-arata cat creste (sau cat scade)
o chestie numita "sublim"...intensitate.
au bubuit magnific, celest, tremurator
spre bucuria stramba si fara nici un licar
a celor ce formeaza, se zice, neamul lor.

acum,
putin albastru, putin fum,
te voi iubi norisor.
vezi, noi suntem un fel de abur pe cale
sa devina fum.
Doamne, Doamne...