aș ucide iubirea din mine
de n-aș ști că drumul spre viață
trece prin brațele tale încolțind în genunchi
să uit de glasuri care-n somn mereu mă strigă
și atunci
eu fac un pas tu faci o stea
eu deschid un ochi tu chemi ploaia
eu desenez o cruce tu mi-arăți infinitul
eu fur din lumea ta
tu ridici din umeri

între cer și pământ El aprinde lumânări
zâmbindu-ne
poate de aceea amintirile încep să frigă
și da
o să vă-ngrop odată în țărână!