Viața mea-i o ceașcă în care-amestec lent
Cafeaua nevorbită și aspra zaharină
La masa fără față la care e curent
Înlăcrimându-mi astfel ochiul dinspre făină

O, muze-nsângerate pe căile celeste
Pe care amorul umblă nevăzut în azur
Când îl veți întâlni acolo unde este
Că îl invit spuneți-i să mă sărute-n