tu
să nu adormi cu mâna întinsă
umbra mea se va hrăni cu tine
nu știu să-mi încep rugăciunea
iartă-mă sau risipește-mă
sau crește-mi o cruce peste gură
lasă-mă să mă bucur
măcar când plâng
lucrurile nu se mai întâmplă
să ne rămânem ploi să ne rotim
pe vârful picioarelor
fără să uităm ultimul curcubeu perfect

evadez
îmi aduc aminte de trupul meu de copil
mi-e dor să mă îmbrac în piele de sărbătoare
să privesc aburul din respirația icoanei
e vremea amintirilor
și mă bucur de această minune
ca un copil

cine să-i spună sângelui meu că e singur?