Într-o grădină citadină, sub arbori blazați
Se vor plimba, ținându-se de mână, fruntea ta
Plină de gânduri și zâmbetul meu superficial.
Tu te lupți cu primăvara. Eu cu neîncrederea.

În îndărătul nostru, ticăitul unui cearsonic
Ne alungă impasibil din alveolele de sticlă
Þie îți schioapătă puțin privirea rătăcitoare
Mie îmi tremură puțin mâna care ajunge la cuvinte.


Soarele se încăpățânează și nu apune de tot
Jar din el beau norii și ne rod neliniștile
Îmi aprind o țigară din zâmbetul tău
Îți înroșești buzele cu nehotărârea mea.


Ziua aș vrea să te așez și să te închid în mine
Noaptea să îți sărut visele tulburate de patimă
Poate ai să încerci să mă găsești și tu
În gândurile și carnea ta de crin înflorit.