Vasile Voiculescu


Doamne, până a nu Te cunoaşte eram ca mut,
Vorbele nu treceau dincolo de mine,
Cuvântul n-avea zare, grai de lut,
Nici semenii nu mă-nÈ›elegeau bine.

Doamne, îngăduie în genunchi să-Ţi mulÈ›umesc,
Că pe mine, mişelul, rob spurcăciunii,
M-ai învăÈ›at acum, ca pe îngeri, să vorbesc
Limba cerească, universală, a Rugăciunii.