sa nu-mi faci tu eseu
despre durere
tu cel ce n-a stiut sa planga
decat prin parul ei
de nuferi
de zori
de sfanta-nmiresmata
eu nu mai mor
saruta-i pleoapa de copila
alintata
si-odata cu apusul da-i in dar
povestea preferata

nu-mi spune tu
stiam de-atata timp ca ploaia
nu-i plans de ingeri
a trecut
vremea de plans a tuturor
si-a mea si-a lor
vegheaza-i geana de se misca
respira-ncet sa n-o trezesti
ea crede inca-n dumnezeu
in tine si-n povesti
din vina-ti dulce somnu-i arde
franturi de vis

si inca stie sa te cheme
si tu
inca mai stii sa-mi pleci
nu mai pretinde
nu ma doare ai rupt destul
eu nu mai mor
ii numeri pasii te-am vazut
buimac de rasu-i de copil
mi-e suflul rece
si pustiu si fruntea far' de vis imi e
culca-ti nestirea peste mine
am sa te plang in gand
iubindu-ti vina te indreapta
spre tot ce nu mai sunt