nu mai e ca altădată
zilele solzoase să se inece intr-un port nordic ,
cărțile vechi să aducă ploaia
peste cenusa batranilor,
aripile sa piarda plumbul amintirii
departe in azur.

azi
candelabrele cad si mor in sala animatiei.
doar un copil surdo-mut vinde
un afis cu Mozart
pentru a descifra orbului
dilemele primaverii.

pe genunchi oamenii nu mai poarta lut,
pe buze oamenii nu mai poarta sarut ,
in ochi oamenii nu mai poarta rasarit.
in fata magazinelor de sentimente
emotiile migreaza fara miros de fan
din suflet in suflet
apretate si bine inchise in pungi de plastic.

obsesiile nu mai trag clopotele
in uitatul oras de mucava Amandoi.

cine sa auda soarele cum fierbe in mare ,
cine sa vada bruma stejarilor noapte de noapte ,
cine sa vorbeasca despre moarte
in zorii marilor sperante ?