nu ma recunosti

asa cum faceai demult
in copilarie
traversai bulevardul
cu noaptea pe umeri
buzele tale ma tineau in viata.
Intentiile mele de catarare
pe scena
cu ochiul in gol
sfarsesc pe Plafon
ori in semitonul din
memoria matusilor emigrate
Septembrie ploios
in gradina Domnitei,
tu sforai teribil
sub becul stralucitor din baie
( tractorul pompierilor e de vina)
iar eu izbucnesc in pomi
cu ganduri din
biblioteca ascunsa a creierului

Heiho Rainy Day