Am zgâriat azi încă un minus pe retină
O simplă hieroglifă, ca toate celelalte
Doar încă o absentă cădere de cortină
O altă gară-nchisă, un pumn de vise sparte

Din nou mă minte soarta c-un răsărit de soare
Cu flori crescute-n piatră, c-o vară indiană
Și pune curcubeul viclean să mă-npresoare
Cât împletește scaiul în crinii din coroană

Jucându-se cu mine, m-ademenește în scoc
Pedantă, roata morii își face datoria
Devreme-mi frânge zborul, copil fără noroc
Din primăveri ucise, își ia, dansâd, simbria

Întind brațele mute spre zarea ascunsă-n van
Nu-mi mai trimit luceferii mărgăritare-n dar
Și cine să mai poată să întoarcă pe cadran
Ore pierdute-n drum la început de vremuri iar?