Un soare scurs în negru dor


Târându-se pandește clipa
Zadarnicele-i incercări
Sub mulți nămeți se zvârcolește
Al lumii chip ce suntem noi.

Se împiedică în spate-mi umbra
Plecată fiind sub stropi de nori
S-a transformat demult in tină
Acoperită de noroi.

Umbra soarelui e în treapta
De valuri negre din subsol
Asa că eu în disperare
Mă simt un gol, un trecător.

E lume frântă, e lume strâmbă
E multă lume peste tot
Ce bâjbâie cand vine soarta
Sub umbra unui rostogol.

Stau prinsă sub un fagure de acru
E rece, crud, neîndurător
În noapte cineva se scoală
Crezând în vis neîntrebător.

Eu mă topesc, n-auzi strigarea?
Cu apă încerci să lepezi tot.
N-aduci lumină prin spălarea
A tot ce-i negru și ușor.

Sub mulți nămeți se zvârcolește
Al lumii chip ce suntem noi
Îți sufli fața ce jelește
Degeaba fugi căci stai pe loc.

Și umbra soarelui e în treapta
De valuri negre din subsol
Stă supărat pândindu-și soarta
Un soare scurs în negru dor.