Miroase a pământ,
A sudoare de cai, a cușcă.
Am adormit cu capul pe fluier,
fluier a pagubă, mă mușcă,
mă deșiră pe lat, mă miră.
Conștiința mea are vipușcă
și o chelie de la șapcă,
e un baston născut din japcă
în raniță de soldat, ce tropăia gradat
pe coastele mele, surcele,
culegând numai vânt,
un soare, o lună
în prafuri de stele.
Miroase a pământ,
a carne de cal, aproape brună.
Am adormit doinind din fluier,
un fluier ieșind la galop
unde soțul cioplește o soață de plop,
din scoarță
să-i stea dreaptă, la masă căpătâi
și carte în raftul înalt.
Acolo unde ajungi copil mai întâi,
dar uiți. Apoi miroase a pământ,
a sudoare de cai, a cuvânt...







oct. 2003, ny