La Nistru

La Nistru,la margine de lume-
Unde si-acuma moartea mai pluteste,
Batut de vint si ploi se odihneste
Sub cruce ,un erou fara de nume.

O simpla movilita de tarina,
La capatii – o cruce de stejar,
Iar la picioare – un pelin amar
Ii indulceste lunga lui hodina.

Batrinul codru scirtiie si geme
Linga mormintul trist si singuratic
Si in bataia vintului salbatic,
Copacii-I cinta ode si poeme.

Iar cind vre-un trecator pe-aproape trece
Nu-si scoate palaria sa se-nchine
La cel ce se-odihneste sub tarina:
Priveste trist si mai departe merge….

Din cind in cind, o dulce fetiscana
Mai pune alaturi vre-un buchet de flori,
Iar aerul rece e plin de fiori
Si suferint-a tinerei vadane.

In ochii ei,de strengarita
O lacrima fierbinte-apare
Si biata fata-n nemiscare
Isi plinge viata-i de mironosita.

La Nistru,la margine de lume-
Unde si-acuma moartea mai pluteste,
O copilita plinge si boceste
Destinu-I ingropat in huma.