Slăbesc. Puterile. Cu care adun iarba.
Cu care doresc primăvara.
Cresc. Temerile pe care lumina
Le împrăștie. Peste puterile mele.
Slăbite.

Îți vreau respirația înghețată
Suflând viscol peste visele mele.
Îți vreau atingerea crispată
Tropăind abuziv peste carnea mea
Îți vreau privirea furată
Hipnotizând viața din zâmbetul meu.

Te vreau alergând în sticlă
Transparentă cu colțuri
Și mozaicuri
Te vreau colorat de curcubee frânte
Cu întinări
Te vreau mestecând portocale de cauciuc
Cu chipul meu crustat în coajă.

*

Mă vreau plângând cu lacrimi nesărate
Strângând din dinți în fața ploilor de jad
Mă vreau dorind înghețul lor subit
Pe chipul meu rămas în timp acid.
Și fad.

Mă bucur pentru firimitura de aer
Ce-mi picură în palmă cu dorință
Sufăr pentru picătura de pâine
Ce se sfărâmă sub talpa-mi cu căință.

Și arde jarul
Și stinge apa
Și iese spumă


Și închid ochii