Prietena mea!Ce vorbe frumoase,ce sunet de vis,
dar pacat ca pentru mine ele n-au niciun rost.
Caci am fost si ramin totdeauna singur
si nicicand n-am sa pot spune:Prietena mea!

Prietena mea!Cuvinte de foc ce pe mine ma ard
caci buzele mele tinjesc sa-le rosteasca.
Si-n sufletul meu duc un dor nestins
sa pot avea si eu: Prietena mea!

Prietena mea! Ce fericiti sunt acei ce le folosesc
dar poate unii nu-le inteleg rostul.
Iar eu care cu toata fiinta mea ...le simt
singur murmur in gind:Prietena mea!