mi-e dor de tot
ce-a fost... ce-a fost... ce-a fost...
mi-e dor de tine mamă,
când dezbini
tot ce-am avut ales de noi,
și pentru noi, cinstit de tine...
acum ne despărțim mergând
pe drumuri noi
și-n agonie ne-adunăm
vorbind, bârfind de tine,
cu dor de tine
sau dor de noi
te plângem sau rugăm,
să te întorci,
să ne alinți
și să ne ții în brațe,
dar tu te-ndepărtezi
de vis, de cânt, de-mpreunări,
ne-arunci în haos,
ne salvezi...
ești un străin
ce ne-ai vorbit de poezie...
și azi visăm la tine,
dar fie... agonie...