Spintecă spade de foc vineții nori.
Iată, păsări întunecate peste noi sângeră.
Lată paragina îngână: ține minte că mori!
Vechiul pământ în chingile frigului suferă.

Iubito, din vise-ntrupată, începe călătoria.
Arse sunt pânzele de-al vântului dor,
Tot așa cum arsă-i de-arșiță pustia.
Epava, pe val, albatros e în zbor.

Iute chila alunecă, frânghia cântă.
Urme vremelnice, sfărâmicioase regrete.
Barbare tărâmuri, spre voi matrozi se avântă,
Exod preaferice cu suflete bete.

Sta-vom acolo, liniștiți, doi bătrâni.
Cerul, pe-al lui mal, ne vom ține de mîini.