Nu vii…
Martinescu Vlad-Andrei


Un strop de ploaie, din rece masluita,
Aruncat peste strazile gri,
Ascunde a mea privire de-a luminii zi.
Un cant de dor, o doina desfranata,
O lacrima pe buze, un pas lin in soapta,
E tot ce se aude si linistea sfarama.
Cu o speranta amara din chin insufletita,
Astept sa vii la mine, astept ferice clipa,
Cand cu-n sarut de miere
Vei izgoni durerea,
Vei infrange chinul,
Si-mi vei reda placerea.
Dar tu ca antica statuie,
Ramai pe piedestal,
Ma lasi singur in ploaie,
Cu sufletul in cioburi
Si nu vii, nu vii, nu vii…