Scotocesc înfrigurată în inima mea
Căutând acel sunet de cristal
Care să-mi limpezească viața…

Dar aud o melodie albastră de pian
Zadarnic, încercând să-ți picure
Roua fericirii în privire;
Tot mai estompat, mai vag
Se pierde cântecul
În vacarmul desfătător al monezilor…

Prin veacuri, mai răzbate zăngănit de spade,
Dintr-o inimă de Isoldă desuetă!