Icoană târzie



Inconștient
Am desenat
aceasta madona impură – stilistic vorbind,
în care – culoare și linie, se amestecă
tradiția bizantină și evul mediu occidental –
încălțările pruncului parcă vin
din cronica lui Charlemagne (miniaturile)
sau de pe acea superba
tapiserie cu William I Cuceritorul Saxoniei…

Și crinul din mâna maicii e tare meridional,
Aș putea spune după tradiția școlii padovane
din trecento
pe când chipurile
îți lasă gustul verzui, otrăvit
al iconografiei slave târzii
în care imitația repetată a originalelor
(Rubliov, și alți asemenea, în acea pătrunsă
de sfințenie linie a desenului
sacru în substanța sa ce transpare
într-o formă primitivă dar strălucind de
ardoare).

Imitația deci repetată
s-a înnămolit în cocleala
Ãstui convenționalism muribund..

Vocație de critic…
Luciditate de zugrav ratat și fără credință…

Când lucrul urmează știute tipare
și linia pensulei după suflet
nu se mai mlădiază,
forma eclectică trădează eclipsa ideii
și palida simțire a executorului
despre care ne îndoim creator să fie.