Era o zi circulară de vară cenușie
Normală ca dezvoltare temporală;
Îmi puneam întrebări despre existența copacilor
sub a căror umbră zăboveam;
Priveam soarele plictisit de soarta lui grotescă
de a căra după el la nesfârșit
miliarde de purici nesemnificativi,
clipe hidroxigenate
în căutarea unei lumi cu deschideri mai largi.
Dar văd o lumină ciudată coborând din ceruri,
Cred că am emigrat în inconștient,
Lumina se apropie de mine
deschizând noi viziuni asupra relatiilor spațiu-timp;
În fața mea apare un înger;
Îi zic:
- Ce dorești tu?
- Să te lămuresc în privința existenței materiei.
- Tu?! care ești doar plăsmuirea unor profeți antici!...
- Profeții, erau doar o reprezentare geometrică a mea.
Predomina în mine un sentiment ciudat de deja-vu primordial
Mă simțeam linștit ca un panou bleu
Care nu opturează notele vioarelor înmiresmate de un arcuș nepământean,
Încercam să privesc la acestă magnifică făptură.
- Eu sunt creația Haosului însuși.
- Adică tu ești dintotdeana?
- Și tu ești dintotdeauna,
ce te face să crezi că a existat ceva înainte să fii tu creat?
Problema este că tu nu ești creația Haosului însuși.
- Eu sunt doar creația unui algoritm complex de aranjare a atomilor,
înaintea mea au existat alți atomi.
- Înaintea ta au fost alți atomi, aranjați altfel,
dar tu existai și atunci.
Atomii sau aranjat în forma în care existai tu atunci te-ai născut.
- Deci și eu tot creația Haosului sunt.
- Nu pentru că în existența ta nu erau incluse și Ideile!
Tu nu te-ai născut odată cu Ideile.
- Păi, și atunci, de ce mai e nevoie de noi?
- Cine a spus că e nevoie?
Voi sunteți doar rămășite ale Haosului?
- Atunci de ce mai trăim?
- Pentru că orice existență are dreptul să atingă Ideile.
- Da poate nu vreau, vezi tu, mi se pare că Ideile sunt periculoase.
- Pentru că nu le cunoști pe toate.
Din aceste motive Haosul va creat o viață dificilă,
pentru ca lipsa Ideilor să nu treacă neobservată,
să se distingă diferența de clase.
- Deci noi suntem condamnați la o viață fără dreptate doar pentru o mică întârziere.
- Nu. Pentru voi s-a creat moartea - singura dreaptate a materiei.
- Și la ce ne folosește moartea.
- Păi, mai cunoașteți și voi, o Idee.. două... .
- Și câte Idei sunt?
- Mai multe cu una.
- Le voi cunoaște pe toate vreodată.
- La sfârșitul timpului.
- Când.
- În clipa în care va fi a fost,
- Dar timpul are curgere continuă.
- Timpul este doar o înșiruire de clipe posibile și ordonate.
Era o zi circulară de vară cenușie
Normală ca dezvoltare temporală;
Îmi puneam întrebări despre existența copacilor
sub a căror umbră zăboveam;
Priveam soarele plictisit de soarta lui grotescă
de a căra după el la nesfârșit
miliarde de purici nesemnificativi,
clipe hidroxigenate
în căutarea unei lumi cu deschideri mai largi.
Dar văd o lumină ciudată coborând din ceruri,
Cred că am emigrat în inconștient,
Lumina se apropie de mine
deschizând noi viziuni asupra relatiilor spațiu-timp;
În fața mea apare un om.