Ca și când un lucru verde trebuie să fie iarbă,
ca și când o fată blondă s-ar îndrăgosti de-o toamnă,
ca și când o frunză cade doar bătută de nevoi,
ca și când ar mai fi voie să dăm timpul înapoi.

Totul e un fel de soartă
dai cu zarul într-un vis
și ți se deschide-o poartă
tocmai către paradis.

Dacă simți obrazul veșted că roșește sub cuvinte,
să te sui pe rug cu stângul fiindcă dreptul poate minte,
iar de vezi o lume-ntreagă că-ți rânjește pe sub flăcări,
din cenușa gurii tale dă-le lor cuvinte-păsări.

Zero absolut
se învârte mut
pe loc
vrând sa însemne
pe semne
deloc.

Dacă-n tot noroiul lumii mai găsești un ochi ce râde,
să îl furi pe ochiu-acela să-l ascunzi la piramide,
iar de-ți crește-n suflet zborul și îți picură-n călcâie,
făurește-ți înalțarea fără spaimă sau trufie.

Totul e un fel de glumă,
zâmbete peste dureri,
porcii veseli care scurmă
prin cocenii furajeri.

Ca și când din întâmplare ce mai poate să se întâmple,
ca și când înțelepciunea se citește după tâmple,
ca și când ar fi durere...lacrima
ca și când aș bea o bere...âși-aș pleca.