CANTICO

Albergo di Toscana
(Rinascimento)






HEI,MESSER,
CI MAI LASÃ ODIHNEI PE ROIB,
CE STRAI COLBUIT DE IUREȘUL
ATÂTOR CAVALCADE ȘI RASCRUCI!

(Brazi zăbrelesc gingaș amurgul,
Pleoapele stelelor le zbate-un vânt de Răsărit)

ABIA DE MAI ZÃRESC PAFTAUA DE ARGINT,
VERDELE CATIFELEI,
OBRAZUL SLAB…

(Aprind opaițul.
Trandafir în flacăra ce-i tresare pe față! Gesu!)

GREU A FOST DRUMUL?
POVESTEȘTE MESSER
CANTÃREÞ DIN GRAVICEMBALO,
VIOLA DA BRACIO
VIOLA DA GAMBA..

(Vorba lui m-adie
mi se-ncurcă-n cosițe,
îmi plouă pe brațe
petale stinse de maci…

- Ca luciul vechi – patina – pe coapsa florentină
A lemnului cu vița cambrată-n viori,
Rătăcitor muzicant, din privire
Cu chip ostenit și dornic mă cheamă)

ȘI, DOAMNE, MESSER,
PESEMNE ȘI ÃSTA-I VREUN SOI DE MOARTE
DE CARE AI VREA TOT ÎNTR-UNA SÃ MORI…

(vântu-nălbăstrind în beznă secara.
Cerclamon, lan de sunete gingaș cosite
Încât tăcerea pare-o lamă de-argint, rourată…)

MESSERE STRANIERO,
MAI CÂNTÃ-MI O DATÃ…