Sa nu-ndraznești sa-mi judeci faptele
Sa nu te-ncumeți sa-mi numeri tu pacatele!
Tu! tocmai tu sa taci cand vreau sa strig,
Durerea, patima ce-o port ca sa mi-o sting,
In liniste de zare
Tu! care-ai venit far'sa te chem,
Tu care-ai luat fara sa-ti dau,
Sa pieri fara de urma te blestem,
Aripa libertatii din tine s-o reiau,
Sa pot zbura
Tu inima nicicand nu ai avut,
Si-acum imi reprosezi c-a mea-i de piatra?
De ce-ai vrut sa ma vezi cazuta la pamant?
Cu trupul si cu viata ruinata?
Ce-ai castigat?
Tu nu esti zeu nici Dumnezeu
Sa-mi manuiesti cum vrei destinul
Tu mi-ai adus cu suflet de ateu
Numai amare lacrimi ca pelinul
Si-un dor imens
Cazuta in durerea crud-a noptii mele,
C-o ultima zvacnire de speranta muta,
M-oi ridica din nou in ale mele zile,
Iar tu sa taci!sa mori in amintirea-mi surda,
Ca eu sa pot sa reinvii...
In propria mea viata.