Trezește-te copile, ridică-te, te-arată
În pragul iernii grele, virtuale
Amintiri de cocor, uitate-n gheață
Își plimbă fala temătoare, agale

Ferigă, trandafir, un zâmbet și-un sărut
Adânc, îți schimbă viața-ntreagă
Durerea, dorul, vreau să pot să uit
Doar în pământ, sau dorul să se aleagă

Imensitatea ta ascunde mărunțișul
Plimbi gânduri, zi de zi; și noaptea
Își țese iar păienjănișul
Pe crucile murdare, ce arată moartea

O frică: dragostea; mii de dorințe
Pețind, se joacă-n parcul de copii
Ignor strigarea prezentei neființe
Trăiesc sperând, și poate ai să vii.