Claustrofobiozați de judecăți
Ireversibil instilate-n minte,
Pe-același drum, parcurs și alte dăți,
Ne arde îndoiala din cuvinte.

Eram făcuți să fim obedienți ;
Þineam în brațe blidul de gastrite,
Simbol canonizat, de-adolescenți,
Abandonați la colțuri de iubite.

Pășeam prin purgatorii, reformați,
Tocind bocancii cu același număr,
Prezenți obligatoriu când, strigați,
Purtam același semn, nescris, pe umăr.

Ne și vedeam deja intelectuali,
Cu drepturi foarte vagi, legalizate,
Purtând bastoanele de mareșali
Ca cea mai prețioasă greutate.

Prin timp trecând, imunizați și drepți,
Statui prefigurând, stăteam de strajă,
Păzind comoara celor "Ințelepți".
- Castele efemere pe o plajă -...

Acum pricepem toți ce vanități
Am dus o viață în desaga goală...
Pe-același drum, parcurs și alte dăți,
Albiți de vreme, ne-ndreptăm spre școală.

(Din volumul: Confesiuni pentru
doua generatii)