Atunci când totul pare c-a murit,
Atunci când crezi că nu mai ești iubit,
Când rostul tău in lume nu-l găsești
Și ți-ai dori din viată să lipsești,
Ascultă-mă!

Odată numai poți muri,
Odată te vei stinge dintre vii.
Apus ori răsărit de soare ,
O stancă dezgolită ori o mare
Deloc nu-ți vor lipsi?

Atunci când ființa veșniciei
Veni-va să te ia la ea acasă,
Tot ce privești, auzi sau gust iți lasă
Se va pleca in fața biruinței
Și te va părăsi.

Stând tolănit in putrede sicrie,
Inert , scobit de viermi , in murdărie,
Un trup ce se-mbăta odată
Cu altul ce-l dorea șoaptă,
Cadavru e acum!

Și-atunci de ce să nu trăiești?
De ce să nu zâmbești si să iubești?
Finalul va veni oricum,
De ce să stai s-aștepți pe drum?
Ridică-te si umblă!

Si moartea când te va găsi
Să poți să-i spui:
Eu am fost viu!
Și am trăit ca un nebun
Și-acum dansez pe-al meu sicriu
Că-n rai nu vreau să vin!