Trezindu-mă din visul care m-a cuprins
Am văzut un chip ce nu puteam ca să-l ating,
M-am frecat la ochi prin tremurul ușor aprins
Și totuși n-am putut deloc să-l sting.

Pe pleoape am simțit un aer aprig rece,
De pe buze am adulmecat un gust amar,
Prin sufletul din care nimic nu a putut a trece
A răzbătut fiorul dulce și bizar.

Am așteptat un timp să văd ce se petrece
Stând aplecat timid peste umărul ei,
Am dezvăluit căzând prin capu-mi rece
Un munte de poze, filme și idei.

Atunci am tresărit și m-am indepărtat
Și-am stat așa – fără să scot un sunet –
În starea rece din nou eu am intrat
Dar m-am trezit uimit de un zâmbet.

Stătea în fața mea uitându-se la mine
Și mă făcea să uit de unde vin;
În gândul ei stăpân pe sine
Oare eu arătam ca un cretin?

M-am aplecat și am atins atunci pământul
Cu-n ritm atât de nebunesc
Încât s-a transformat pe loc în vântul
Prin care simțeam că eu plutesc.

Despins de-atunci de tot ce e real
Alerg s-ating din nou acest pământ;
Să nu găsesc măcar un simplu deal
Ca să-l declar pe loc ca locul sfânt?
(20 mai 2003)