|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-26 | [This text should be read in romana] |
Un duh izbăvitor de suferinČ›ă se lasă peste oraş, Ca o perdea din lacrimi reci de smoală şi amare suspine. Domneşte liniştea surdă şi moare al zilei fluturaş. Ploaia cu săgeČ›i aspre coboară, durerea să-i aline. ĂŽn noaptea suferinČ›elor, făpturi stranii apar Ă®n ochii ei. Umbre negre Ă®nvie pe pereČ›i şi se apropie ĂŽnfricoşătoare forme tremurânde, ce cresc la sânul teamei StârniČ›i de durerea crudă, demonii vor să o Ă®nvăluie. Din preajmă, fata nu-i poate izgoni, imaginaČ›ia creează, ĂŽmpinsă de tristeČ›ea nebună şi curată. Acum de moarte Ă®l urăşte, dar fiinČ›a ei dansează La gândul că prezenČ›a lui ar face-o, nici inima să nu-i mai bată. Lacrimi Ă®ngheČ›ate alunecă pe obrazul ei şi se topesc arse . Durerea ei străpunge noaptea şi trece dincolo de nori; Infinitul cer se-nduioşează – stropi ca de mătase O mângâie pe fată; plouă, dar fără culori. Atâta linişte, aşa pustiu! Glasuri sunt stinse, cu toČ›i dorm Sufletul ei nu are pace, neliniştea adâncă o stăpâneşte. Nici ploaia nu mai are puteri magice, de ea nu se lipeşte somn. EmoČ›ia trupului său, freamătul lui zgomotos – după ele tânjeşte. Simte că e toamnă: frunzele se Ă®ntorc Ă®n pământ, Apusurile sunt Ă®nsângerate, Ă®ntunericul e veşnic! Nici răsuflare! Natura se Ă®nveleşte Ă®ntr-un mormânt. Nările ei se Ă®mbată cu parfumul lui, de viaČ›ă dornic. Vântul spulberă ordinea şi lasă-n urmă praful plutind Nimic nu mai are locul său şi soarbe un miros greu de mâhnire Ea, neĂ®ncrezătoarea, ajunge neputinciosă iubind. Se chinuie să-l găsească. De ce nu poate să zboare? Amară e fiinČ›a ei acum şi parcă moartea vine Cu vorbe dulci, coasa-i promite izbăvirea Vrea să se elibereze din chin; viaČ›a ei de-un fir se Č›ine Delirând, mişcă buzele, spune da, curând va uita durerea. Dar se trezeşte. Nu vrea răului să-i fie soaČ›ă! ĂŽnsă, de când a plecat, gura ei simte doar venin Să aşeze sărutul lui pe o floare trecută, s-o aducă la viaČ›ă! Cum ea visează neĂ®ncetat, el a uitat-o, iubitul ei cu numele de spin. Răcoarea nopČ›ii o Ă®mbracă Ă®n tremurare blândă Stă strânsă Ă®ntr-un colČ› – o muribundă! ToČ›i au murit de când l-a cunoscut şi nu vrea să ascundă Că Ă®ngerul a părăsit-o. Dumnezeu o lasă. Se scufundă! Un strop de voinČ›ă mocneşte Ă®n ea; porneşte la drum. ĂŽşi Ă®ntinde braČ›ele amorČ›ite către el. ĂŽl caută… Sufletul n-a Ă®nşelat-o niciodată, ştie că sunt aproape acum A venit! O cuprinde Ă®ntr-o Ă®mbrăČ›işare ucigătoare şi e de fericire beată! Copii se joacă, boboci Ă®nfloresc, o harpă cântă. „ - Hai!” ĂŽngeri o cheamă, lumina caldă Ă®i zâmbeşte - Nu-i sărbătoarea regăsirii, ci fata e primită-n Rai. Cu ultima dorinČ›ă Ă®mplinită, ea moare. Şi doar pe el Ă®l iubeşte.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy