în poemul acesta arborii nu vor mai fi albaștri
păsările nu vor mai fi de foc
nici moartea nu va mai fi de moarte
amsterdamul nu va mai fi orașul despărțirilor virtuale
iar scrisorile noastre pe jumătate visate
nu se vor citi în public
nu chiar în piața marii adunări naționale

eu nu voi mai fi sirenă afonă
iar tu
zahei orbul
nu vei rătăci disperat prin peșteri de sare
căutând icoane

vom face schimb de memorii

îți amintești mă vei întreba îți amintești
cum noaptea se prelingea pe cuvintele noastre
ca un vin cu vechime de veacuri
cuvintele mele s-au trezit
dar ale tale

în poemul acesta eu nu am să îți răspund
pentru că nu am metafore
de sare

29.01.04