Ce adânci sunt rănile Tale
Doamne,
Zi de zi intru mai mult...
Și mai mult...
Te caut să te pipăi,
Și mă simți,
Dar și mai mult,
Mă mângâi,
În prăpastia dulce
Pătată cu sânge...
Cuvintele mele nu te văd,
Nu vorbesc, nu asudă,
Peste foaia poemului udă,
A poemului de iubire...
Oarbe cuvintele zac,
sufletele amuțite tac.
Ochii mei nu te văd,
Nu adoră, nu au lacrimi de sânge,
Doar Mama lângă tine
Mă-nvață cum plânge,
La Inima ei tare mă strânge...
Sufletul meu nu te vede,
Nu simte, în inimă nu bate,
Doar tu bați la versurile
Mele oarbe...
Si Inima ta cu iubire
Mă soarbe.
Ajută-mă să deschid
vederea cuvintelor,
Ajută-mă să mă înec
În sângele si rănile tale,
Să beau cupa iubirii
Ca să fiu fericit în clipa
Plină de lacrimi
a vieții si-a dăinuirii!