O muza isteata
A dat viata
La o poveste
Tare sugubeata.

Ceasurile ar trebui reprogramate
ca sa arate patru jumatate.

“Acum e bine, poate sa inceapa! Sa inceapa!”,
cere Curcubeul pictand calde picaturi de apa.

“Cu ochii inca lipiti, Dimineata
danseaza singura pe strazi, alungand ceata.
Nu-i nimeni s-o vada, splendoare proaspat nascuta din soare,
cum da gratios din picioare.

Si-si zise: "Azi e luni si-i sarbatoare
(parca-asa spune tata soare).
N-or sa se supere, deci, omuletii,
daca le mazgalesc nitel peretii."

Zis si facut. Luandu-si ajutoare
dintre visele hoinare
uitate de abia-plecata Noapte,
a transformat vorba in fapte,
Si-a desenat sageti subtiri, varuite
toate spre cer atintite,
pe ziduri, la rascruci, pe copaci...
Cand Vantul, curios, a-ntrebat: "Ce faci?"
Diminea]a i-a raspuns: "Priveste si taci!


Epilog

Si oamenii, dragii de ei, surprinsi
de sensurile ascendente proaspat desenate,
privesc si-acum, la ceasurile sapte
spre cerul-pata-de-cerneala, inca neconvinsi,
dar bucurosi,
si, in mod cert, mai luminosi”.


p.s.
Povestea nu-i imaginara.
Priviti cu-atentie afara!