Nilul misca valuri blonde pe campii cuprinsi de maur.
Peste el cerul d-Egipet desfacut in fos si aur;
Pe-a lui maluri galbii, sese, stuful creste din adanc.
Flori, juvaeruri in aer, sclipesc tainice in soare.
Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare.
Alte rosii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plang.

Si prin tufele de maturi, ce cresc verzi, adanci, dese.
Pasari imblanzite-n cuibui distind penele alese,
Ciripind cu ciocu-n soare, giugiulindu-se cu-amor.
Inecat de vecinici visuri, rasari din sfinte-izvoara.
Nilul misca-a lui legenda si oglinda-i galben-clara
Catre marea linistita ce ineaca al lui dor.

De-a lui maluri sunt unite campii verzi si tari ferice.
Memfis colo-n departare, cu zidurile-i antice.
Mur pe mur, stanca pe stanca, o cetate de giganti-
Sunt gandiri arhitectonici de-o grozava maretie!
Au zidit munte pe munte in antica lor trufie.
I-a-mbracat cu-argint ca-n soare sa luceasca intr-un lant.