Zâmbet de colb mâncat din piatră,
Nisip în loc de stâncă,
Înfășurătoarea vântului în gol,
Mirajul apei într-un ciob de ol,
Guri flămânde ce mănâncă,
Înnoroite pe un colț de vatră,

E tot o lume, e tot un mort,
Sunt toate doar linii,
Sunt toți doar puncte.

Jos, jos,
Se-mpletește zâmbetul hâd
Al prostului ce crede
În zmei de hârtie.

Sus, sus,
Se-mletește caria plombată
A deșteptului ce crede
În linia ce-o trage.

Întoarceți bolul cu susul în jos
Și pupați-i fundul.