primăvară, mă simți??

păsările imi traversau inima
desenându-mi cețos sentimentele
uneori inventau cheia
cu care să intre in sertarul fericirii pietruite
eu, de fapt o pesteră inchisă-n frumos
lăsată desculța prin florile sensului -
ce crede că varul va schimba
nepăsarea unsuroasă
a unui impătimit
ce și-a trimis viața Acasă
cu un șofer heroinat nițel
am un tricou si-o pereche de blugi
aruncate-n tărziu pe-un inger șchiopătând
dar... rupte de șoapte
am să-l iau
să ma poarte
pe mine
pe străzi
iluzoriile pleoape ale unui anotimp
buzunărit de vânt
păsările - orfanele țării și inimii mele
se intorc spre mine - ca un semn de intrebare
și-mi spun - până când ai să stai
căldicel pe alei sângeroase
ca-ntr-un cuib de secundă?
vămile iubirii s-au desfiintat
iți trebuie doar pașaportul
...călduri mari, călduri, in călduri
(ah... primăvară... sunt puiul ce nu știe a iubi...)
fata mea a murit
sărutându-se cu timpul
nu mai sunt... doar băieții
Primăvară, vrei să mă-nsoțesti??