matricea leneșă

nu știam a iubi
disperarea sintetică
intrată-n cuvânt
nu știam ...
nu știam să-mi sărut cuvintele
până la sânge
să-i rănesc sensul ploii
neastâmpăratul albastru
îmi îmbrăca halucinantele fulguiri
...să-i dau uimire
să nu moară-n cuvânt
ca-ntr-un zid de secunde pătate
de cunoaștere
nu știam să mă nasc
în albastru
mestecat de oglinzi xeroxate-n imagini
mascate de pământ răsuflat
din naștere nu știu lumina din om
speriată
de cuvintele înțepenite-n cuibul cu ingeri
infertil
nu știu să invat ochiul să vadă
nervi șiroind prin cuvinte
să-mi semene nopțile(albe)
printre brazdele inimii
îndesată cu matricea transparentă
a unui el-ev
picurat către .. o altă zi...