Rădăcinile iernii,
Adânc rasfirate in mine,
Se vor topi.
Dar oare ranile lor,
Umbre din umbrele Neființei,
Vor disparea?


Îmbrațișarea cerului
Și a pământului
Ma prinde in ea.

Glezne de lut
Mă dor
Ochii se fac albaștri albaștri
Și dintr-o dată
Știu Jocul!